Vara la tara (Mircea Baniciu/George Topârceanu)

La, la, la ... Locuinta mea de vara E la tara... Acolo era sa mor De urât si de-ntristare Beat de soare Si pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treaba, Orice baba Este medic comunal. Viata ce aci palpita E lipsita De confort octidental. Nu exista berarie, Nici regie... Doar un hot de cârciumar Care are marfa proasta Si-o nevasta Ce se tine c-un jendar'. La, la, la... Când te duci pe drumul mare La plimbare Este praf de nu te vezi: Trec, miscând domol din coada, Spre livada Ale satului cirezi, Si te poarta sub escorta O cohorta De tântari subtiri la glas, Înzestrati la cap c-o scula Minuscula, Cu pretentie de nas... La, la, la... Când se ia câte-o masura, Lumea-njura Pe agentul sanitar Si-l întreaba, fara noima: Ce-ai cu noi, ma? Pentru ce sa dam cu var?... Ale satului mari fete, fara ghete, Ies la garduri pe-nserat... (Am vazut aci-ntr-o noapte Niste fapte care m-au scandalizat!) Dar în zori încep cocosii, pacatosii, Ca sa faca iar scandal, - Sa te saturi de viata si dulceata Traiului patriarhal! D-aia zic eu, vezi, prin urmare, Vorba mare: Ca de-acuma, sa ma tai, Nu-mi mai trebuie alta cura În natura Sa ma duceti cu alai! La, la, la... Mearga pictorii la tara Ca sa piara De caldura si de praf! Mie dati-mi strazi pavate, Maturate, Dati-mi cinematograf! Dati-mi, dati-mi strada-ngusta, Unde gusta Omul viata mai din plin, Cu trasuri, femei cochete Si cu fete Încaltate cel putin!